Saturday, June 25, 2016

Seară de vară



















Seară de vară


Se opresc în cerul de vară,
înăbuşite se sting,
bătăile clopotului de la slujba de seară.

Nu cheamă pe nimeni, nu este ceasul lor,
nemişcat, nimicul alungă orele,
sleite rămân la începutul căilor ascunse.

Se zbat în ochiul ce nu le găseşte,
până ce se lasă şi ele
în cufundarea moale a cărnii.

Prăbuşirea stârneşte domol roiuri de fluturi,
împart în mozaicuri,
pe aripi mărunte, lumina apusului.

O-nghite uşor, de sub rochii-nflorate,
spărtura neagră a trupului,
aprinderea trădată-n sudoare.

Din creştetul nevăzut al colinei,
pruncul nenăscut numără îndrăgostiţii,
toţi răcoriţi nebuneşte cu apa botezului vieţii.