Tuesday, July 19, 2016

Cuprindere


















Cuprindere


Cât de largă-i cuprinderea
pentru cel necuprins,
pe frunte-nsemnat cu lumina rece a lunii,
pecetea singurătăţii.

Căci îl împrejmuiesc depărtate
marginile rotunjite ale mării-ntunecate,
cât să se piardă în ea ochii întrebători,
ba încă şi tăcerea-i piere în zgomot de valuri.

Neîncetat îi răpesc câte ceva din pământ,
fărâmă-n nisip
aşternutul capului iscodind stele
care-i scapă-n ocoluri.

Tari, ca prinse în luptă, sunt braţele cerului,
nevăzută îşi ţin sub scutul rotund
îmbrăţişarea,
închipuită cândva printre mâini muritoare.