Sunday, July 24, 2016

Regretul neştiinţei


























Regretul neştiinţei


Se-adună pe munţi gri de piatră,
învechiţi şi născând cruci înscrise cu nume,
regretul neştiinţei din imnul pios,
care înălţa fără-nţelesuri
vocea copiilor,
una în cor.

O strecura printre cuvinte nestăpânite,
multe ucazuri ieşite din gâtlejuri bătrâne,
ştiutoare să-ndrepte neamul pe-un drum,
după ce, altădată,
amuţiseră,
topite-n sărut.

La sfârşitul căii, şi chipul zeului pare bătrân,
ruga abia de-i cernută
din multe, înţelepte taclale,
iar moara pornită înainte de vreme
macină tot,
pentru o pâine a vieţii străină.