Saturday, August 20, 2016

Ameţeala




















Ameţeala


Dionis a-mbătat pe mulţi pe-ntuneric,
le-a trecut fără să ştie
soarele de peste vie în vene,
fără să-l vadă,
îl vărsară o vreme,
sprijiniţi de lucitorii pereţi,
în mizere pisoare.

Nu lumina,
ci amintirea roadelor negre de struguri,
i-a purtat încolo şi-ncoace,
peste femei care cu sânii rotunzi
promiteau că treceri şi căi frânte
adăpostesc în sutienul roz de mătase,
în inima deopotrivă rotundă.

Dar ameţeala cu-ndoită putere
îi lăsă cu capul întors,
mirosind flori brodate-n veşminte,
şi-ntorşi de la dogoarea pierindă
a strălucirii roşii coborând din apus,
nu voiesc să mai vadă
sfânta înclinare în umbră
a pomilor ce-au crescut lângă drum.