Friday, August 5, 2016

Amintire de vară


















Amintire de vară


Când, în ochii tatălui,
copiii umblă deja în amintire,
rosturile copacilor mari,
rădăcini preţioase,
se desprind în mijlocul verii.

Iarba ţinând ceasul pieirii
trimite semne degeaba,
a păscut-o strălucind viţelul de aur,
iar acum o trece-n priviri
închinătorului plictisit
de poporul adunat la grave altare.

Seara abia de-şi face loc în singurătatea părintelui,
nu-l mai cuprinde,
doar decupează albe mâini şi picioare,
prinse în joc de veseli urmaşi,
dansând cu el clipe fugind din vedere,
pustii de cuvinte.