Tuesday, August 23, 2016

Se deschid urechile

























Se deschid urechile


I se deschid urechile
celui care trage uşa după sine,
iar sinele său nevăzut înlemneşte
în lemnul porţii,
şopteşte neauzit în clinchetul de metal
poruncit de zăvor.

Aude paşii singuraticului,
fuga de lume,
foşnetul hainei sale negre,
împărăteasca ascundere a cărnii
pentru dumnezeul deprins cu nimicul.

Dar urmarea-i ferecată
în casa cu puţine ferestre,
unde cerul apasă prin ziduri,
iar duhul e numai tuşit
din pieptul ce se-nalţă şi cade
peste inima roşie.

Nimic nu se prăbuşeşte-n tăcere,
zornăie cioburile idolilor,
zgomotul vorbei,
când sunt culese de mâna
coborând spre pământul mai tare
să refacă din ele nădejdea.