Tuesday, September 27, 2016

Imnul faraonului către Amon-Ra





















Imnul faraonului către Amon-Ra


Slăvit îţi porţi numele peste noi, tu, Amon-Ra, cobori rodnice spice,
apleci spinările preoţilor când te slujesc semeţ în odăjdii de aur.

Rotund ca şi tine fuse pântecele unde-ţi stăteam ghemuit şi născut
mă prindeam de sâni să-ţi sorb roua în care te scalzi
la-nceput de ocol.

N-am căutat cu ei înfrăţire, cu muritorii ce te-ar ascunde în brazde,
m-am depărtat de pleoapele groase, cămări nubiene,
unde petrec uitându-ţi lumina.

Căci aveam să-ţi urc amiaza peste Ţara Egiptului, străjuiam la hotare,
din sângele duşmanilor ei să-ţi pregătesc părelnic amurg.

Apuneau din mine laolaltă cu ei chipul fricii şi cel al milei de carne,
amândouă piereau când vedeam nevolnice braţe
de spaimă-ndoite şi hidoasa lor implorare.

Mi-am spălat în apele divinului Nil pângărirea lăsată pe-aşternutul de in,
când născătoarea de zeu m-asuda aievea ca-n boală,
răscolindu-mi febra rămânerii-n pat.

Te aflai atunci strălucind prin unduirile râului, treceai prin suspinele reci,
şi-ţi fura lumină şi pescarul cântând din luntrea scobită,
încât biruia în văzduh întristarea de tine învinsă.

Căci înălţatu-mi-ai, măreţe Amon, sălaş cu o mie de palme peste apus,
măcar că nu-s palmele mele,
umbla-va acolo sufletul meu seară de seară, odihnind jalea din cer
şi a mea.