Monday, November 28, 2016

Crivăţ

























Crivăţ


Cât bătaia fără măsură a crivăţului
se întinde drumul pelerinului.

Mai are de pustiit rubedenii adăpostite acasă,
de-ngheţat flori, cupele lor obscene de carne,
pănă s-ajungă la Tatăl.

Îngheţa-va însuşi mai tare, aflând că este al nostru,
el, care pe calea-i nebătută,
n-a zărit chip de om.

Ba încă şi inima lui bătea jos şi mai jos,
cum vălure viaţa şi leagănă molcom
blana jivinei din casă.

Şi-ascunsă acolo, cu ochi fără pricepere,
caută în altul stăpânul.





Thursday, November 24, 2016

Fără semne

























Fără semne

Deschiderea fără semne spre cer
trece prin ochiul de geam,
răcoarea clară ce-adânceşte văzul
în valea săpată cu anii în trup.

Şi-n depărtarea de-acolo, mila nu se mai vede,
că-i greu să cazi pentru altul în daruri,
murirea lui te trage-napoi la căldură
sub ţesături cu destrămarea ştiută.








Tuesday, November 15, 2016

Duhul jocului



Duhul jocului

Duhul jocului a rămas jos,
umple încă odăi de copii.
Adăpostit mereu de întoarceri,
îşi ascunde lumina sub greu,
de fier abajur.

Vraiştea, cald început, trece,
sunt acum potriviri, încleştări.
Rămas-a din joc muchia de zar,
taie măruntaiele blânde, gândind
cuprinse de boală.

Piere tânără febra ghicirii,
rece se stinge-n odihnă.
Goarna de sus ne trezeşte jucaţi,
rău răsturnaţi, fără rost. Vina,
neştiut întuneric.


Friday, November 4, 2016

Cât de frig era...



Cât de frig era...


Cât de frig era...
Îngheţau în stofă paltoane,
inima adăpost căuta
în cristalul de gheaţă.

Cât de frig era...
Bătrâni aşezaţi în fotolii
odihneau în carne albă uitarea,
mânată de tânăr în piept.

Cât de frig era...
Se răcea sudoarea dorinţei,
viaţa străină pierea la atins,
apăsată de vorbe.

Cât de frig era...
Căldura zăcea în prag netrecut,
în zbaterea privirii întoarse
de la picioarele moi.