Monday, November 28, 2016

Crivăţ

























Crivăţ


Cât bătaia fără măsură a crivăţului
se întinde drumul pelerinului.

Mai are de pustiit rubedenii adăpostite acasă,
de-ngheţat flori, cupele lor obscene de carne,
pănă s-ajungă la Tatăl.

Îngheţa-va însuşi mai tare, aflând că este al nostru,
el, care pe calea-i nebătută,
n-a zărit chip de om.

Ba încă şi inima lui bătea jos şi mai jos,
cum vălure viaţa şi leagănă molcom
blana jivinei din casă.

Şi-ascunsă acolo, cu ochi fără pricepere,
caută în altul stăpânul.