Friday, December 16, 2016

Jurăminte
























Jurăminte


La ceas de amiază,
viaţa îşi adună pe rând jurăminte,
căci se-ascund mereu în egală lumină pieirile toate,
uscată, iarba îşi minte murirea,
galbenă, botează în soare pământul.

Îi jură credinţă sărutul pe trup,
îngroparea oarbă-n plăcere,
trezind din limbul tăinuit de-o adâncă visare
prunci văitându-se de-un alt început.

De-ar şti graiul morţii,
ar lua la rost legănarea părinţilor,
pierderea gândului drept
în sufletul moale al cărnii.

Dar stau chirciţi mai departe de spaimă,
să-i ocolească un timp ucigaşul,
care taie noaptea-n cărări
şi-mplântă nemilos adevărul
până la capăt şi până la os.