Saturday, December 31, 2016

Sorţi






















Sorţi

Din străfundul de ani al casei,
dincoace de pereţii groşi,
măcar că-i străpunge apa alene,
nu se mai simte întoarcerea pământului,
greoaia lui mutare
în gheaţa crispată şi-n noapte.

Şi nu te mai prinzi de teamă
în cercul de foc,
risipit o clipă în scânteia cea roşie,
dar îndeajuns să dea o culoare
multelor chipuri ce palide-aşteaptă,
să cadă pe rând în uitare.

Tot ce nu trece, ca din mână zeiască,
se adună în bulgăre brun,
care bate cu-ncetineală în piept
de sub cămaşa ţesută lung
cu-nceputuri şi sfârşituri de lume.
Doar bumbii de-argint îi mai cad,
roată se duc în trageri la sorţi.