Tuesday, January 17, 2017

Amărăciunea darului nevoit


























Amărăciunea darului nevoit


Nemiloasă,
amărăciunea faţă de un dar nevoit.
Căci laşi să îngheţe mâna copilei,
care cu-n deget, din inima-i caldă,
încerca iarna topirea tăriei de ger,
acoperind fără semne pământul.

Şi-ncremeneşti în chinul facerii,
fumul care încă voios răzbătea,
din foc către foc, ceruri în ceaţă,
alburia pieire locuită de oameni.

Se-ntoarce crudă şi voinţa trecerii,
strâmbe-ţi arată jurămintele toate,
când nebun îţi purtai fruntea de zeu,
către tot ce-ţi stătea înainte cu-n pas.

Şi-ai vrea înturnarea cea grea să nu fie
şi nici să nu ştii că pornit-ai cândva,
în ziua de iarnă scurtată de noapte,
Fusesei purtat spre lumină de mâna,
se spune, desprinsă din soare, a mamei,
încinsă la umbră de ani.