Tuesday, January 31, 2017

Gnostică


























Gnostică

Şi cum de mai stă povara pe umerii lor?
Nu îi coboară deja în pământ?
Căci şi întunericul tace
precum o face lumina,
iar ei, fără să spună ceva,
ales-au bezna la sorţi.

Dară silnic le păru bărbaţilor
să răsufle-n dogoarea soarelui
cu-ntunecatele piepturi,
unde strâng în braţele tari
fecioare sfioase să ţină-ntre copase apusuri,
vise de aur stinse în roşia durere.

Şi-nşirau mai apoi, plini de grijă,
copii cu obrajii murdari,
cu haine mănjite de gustarea din lume,
plângând că tot vor.

Chiar şi morţii cei dragi, bolnave năluci,
se-adunau tânjind adăpost pe la corturi.

Căci n-au rupt un jug,
ci jugul i-a frânt,
i-a risipit în firave gânduri pioase,
le-a frânt zborul plecării
cu largi, neînţelese slove arabe,
unde sentinţele sunt scrise demult,
de la facerea lumii.