Wednesday, January 4, 2017

Pe câmpurile întinse de frig

























Pe câmpurile întinse de frig


Pe câmpurile întinse de frig,
adunările oamenilor,
ba încă şi culegerea de sine a unuia singur,
închipuie trecătoarea piesă de teatru.

Nu, nu este o scenă a lumii,
căci se joacă în sângele cald numai căldura
şi aceea ascunsă la umbră în vatră.

Nici bufoni,
zguduirea râsului scrie în trupuri doar semne,
cu ele apoi scurmă singure impur în zăpadă,
ca şi cum vor fi însemnând la urmă ceva.

Şi mai vine viscolul peste toate încă o dată,
să-nchidă cu acele-i reci rana deschisă,
căci spectatorii nu vor să vadă,
ci să scuipe vâscos tuşind a mirare,
să bea apoi licoarea ce topeşte alene
gândul semeţ, la fel pe cel strâmb.