Thursday, March 9, 2017

Inima bărbată

























Inima bărbată


Inima bărbată
mai are atâtea fleacuri de răsturnat,
de se pierde hodorogind printre ele.

Trebuie să treacă
printre fustele lucind din satin
ale domnişoarei ce-a leşinat
suferind de amor.

Ţinea în stânga evantaiul din pene,
adunate de la păsări multicolore,
şi-n dreapta scrisoarea
unde negre rezistă cuvintele despărţirii
prin parfumul fructelor moarte
vara trecută.

S-ar desprinde bărbăteşte de ea,
dacă n-ar fi dezgolit-o odată,
aruncând lenjeria ei de mătase
peste portretul lui – alegoria bunei cuviinţe,
tot rozul ce pal ascundea
adânca plăcere mustindă.

S-a strâns cu un chip destrămat,
căscat în hăuri de mască,
ochi şi gură pentru cei de departe din teatru.

Şi-s bolgii ce-au absorbit şi-ngheţat
trandafiri cărnoşi, aprinşi în culori,
de abia mai suspină sub ei
cavalarul neînfricat şi de râs
ce jură şoptit iubire eternă.