Wednesday, March 22, 2017

Vindecătorii



















Vindecătorii


Greu se trezeau vindecătorii
după nopţi cu ochii la stele,
căci ştiau că un soare acelaşi
va şterge semnele toate.

Ba chiar fire de iarbă, copiii nevolnici,
plângeau dimineaţa cu rouă,
pentru că n-au să mai fie călcate
de fiarele însetate de sânge.

Căci şi ele văd prin întuneric,
desluşesc ceasul cuvenitei pieiri
în blânde făpturi de carne şi blană,
care în tihnă vor să-l adoarmă.

Şi cât de-adormit află vraciul destinul
în trupul bolnavilor săi,
când zac suferind la amiază,
deşi se-mplinesc ghiciturile nopţii.

Că nu-i nimic minunat în făpturi năduşite,
ochite bine de roiuri de muşte când pier,
şi se pierd fără urmă când slabe,
se ridică din boală laolaltă cu toţi.