Tuesday, April 4, 2017

Din lumina crudă
























Din lumina crudă

Din lumina crudă,
care le-arată lucrurilor
că sunt toate numai aşa,
îşi taie fâşii albe de pânză
femeia de la marginea lumii.

Şi ele-i acoperă
când goliciuni adâncite în beznă,
când străfunduri mustind a plăcere,
când că-i nimic pentru nimeni
şi piere ca suflet de tot.

Despăturite să fie de voi, ţesătoare bătrâne,
de mai puteţi mişca din linţoliu,
aşternuturile o viaţă trudite,
mari cât să cuprindă o lume de oameni,
unde gem împreună.

Afla-vom poate atunci de unde vă trageţi firele tari,
ce-ncurcă chipuri trecute şi noi
şi le-nghit cu cleşti de păianjen.
Şi poate măcar nu-s toate coborâte din lună,
să lase mereu trupuri reci dedesubt.