Monday, April 10, 2017

Întoarcere

























Întoarcere


Se târăsc pe brânci până să iasă din lumea de jos,
suflete ce se găsesc acolo străine,
măcar că bezna urâtă calcă în ele
şi le croieşte picioare
numai să cadă.

Afară e steaua ce le ţine încă legate,
dar tremură lumina-i albastră
pe frunţile lor ruinate-n uitare,
rămăşiţe albe de os
şi ceruri boltite.

Şi găsesc adăpost în pântece deopotrivă rotunde,
unde se preumblă-n ecouri
vorbe lipsite de sens,
de temeiul locuirii sub soare,
mai departe de vis.

Ca din gâtlejuri de păsări ce-şi întârzie zborul,
aud încurcate sughiţuri,
plescăituri şi strănuturi,
vai, tusea, care zguduie trupul,
şi gongul unei vieţi diferite.

Iar câte un suflet doreşte să se-ntoarcă degrabă,
îl alungă groaza durerii facerii
şi o ţine ca boală în trup,
respirându-le viaţa cu piept străveziu,
în zbucium, muribundă copilă.

Pe semne, îi va fi acum prăbuşirea uşoară,
căci a plătit cu sânge vărsat în convulsii
preţul stingerii dorului de lume,
şi-i poartă sfârşitul cuminte-n dantele,
în flori, suferinţa născătorilor morţii.