Sunday, April 16, 2017

Nepăsător ca-n prăpăstioasa beţie



























Nepăsător ca-n prăpăstioasa beţie


Nepăsător ca-n prăpăstioasa beţie,
însetai a te pierde,
respirând închipuirea
care taie ca spre viaţă
gândurile ce altfel s-ar fi revărsat grele,
pline de dreptate,
să te-alunge din ce nu eşti.

Să te-ndepărtez de ea,
om ca şi tine,
şi ea cu gânduri bine-ntocmite
şi-aşezate în carne,
pe care nici dacă o dibui cu degetele,
cu trup râvnitor,
nu uită că nu e a ta.

Palid atunci,
fără strop de sânge omenesc,
visul îngăduie să-nsemne ceva,
iar, strada lungită de noapte,
înşirând singurătăţi adormite
şi altele ce nu vor să creadă
că adormit-au de tot.