Monday, May 8, 2017

Amintire

























Amintire


Pe oamenii ce nu-şi dorm unii altora somnul,
cufundaţi în celălalt fără o vorbă,
măcar că se prind în iubire,
nu-i veghează de sus niciun ochi,
oricât ar dori să fie-mpreună în glob de cristal.

Căci destul s-au pândit să-şi stea în picioare,
trăgându-se pe trotuare-ngheţate,
ca şi cum cuvintele lor răsuflate în aburi,
legări, dezlegări, tremurând, jurăminte,
ar face mai mult decât bârfa bătrânei.

Căci ea tot stă şi spune de-aiurea
deşucheturi mai obscene,
care, acoperite-n decenţă,
arată oameni chircind risipirea din ger
corp peste corp.

Şi lasă bătrâna mereu moştenire
un foc încă nestins,
mistuirea-n aceleaşi cuvinte,
nicicum o poveste de iarnă,
iar el domol înnegreşte
galerii de portrete.

Îl ţine dar fiecare la piept,
ca pe-adevărul bun de păstrat
pentru desprinderea
bine la urma urmei să fie trăită,
căldură adormind amintiri.