Wednesday, May 31, 2017

Lumina zilei























Lumina zilei


Împrăştiind oamenii într-o parte sau alta,
lumina zilei se frânge-n bucăţi,
răpite de zările ochilor mulţi.

Şi cât de puţin rămâne din ea
la ceasul de seară.

Cât de puţin în bărbatul ostenit,
călcând pe stradă cu un umăr mai jos,
aplecat înainte,
fără să-şi piardă capul
în jocul multelor culori luminoase.

Mersul său închipuie flacăra mică,
galbenă şovăind familiei adunate la cină
în timpuri mai vechi,
ce încă de pe-atunci îmbătrâneau
odată cu somnul singur al fiecăruia.

Ba încă piereau şi când erau împreună,
rodind nevăzut, trup peste trup,
căci luau zbuciumul focului, nu şi lumina-i,
cu greu, gemând obosiţi de plăcere,
îndurau suflarea copilului
care avea să îi stingă de tot.

Rotund-aurie în paharul de vin
este numai lumina sorbită de trudnic,
adoarme în el luna,
globul palid, fără sfârşit,
unde plutesc răsturnate
căile ce nu au dus la nimic,
însă le trec rostogoliţi, cu picioarele-n sus,
copiii cărora-n ochi le pâlpâie stele.