Wednesday, May 3, 2017

Parfum



























Parfum


Şi au rămas flacoanele vechi de parfum,
sticle vag colorate sub capac auriu,
unduirile mărunte ale grijii frumoase
stau prinse-n cristal.

Sunt toate daruri uitate în templu de zeu,
de când lumea, de nici nu mai ştii
dacă le socotise cândva ca fiind ale sale,
sau va fi ales fumul negru din jertfele arse,
bine, până secat-au cărnurile umede,
moi, ale vieţii.

Totuşi, parfumul miresmelor stinse
povesteşte plecarea femeii,
alunecase pierdută-n mătăsuri, mai albă,
căci acoprirea uşoară-i mai mare ca noi
şi nu îi rezistă nici flori cu grijă brodate
pe rochiile din roşu aprins.

Să nu cotrobăi, dar, printre sticlele vechi,
duhul ei, de-o mai fi pe acolo,
închis pentru veacuri, pentru albe statui,
nu trebuie scăpat prea devreme,
încât să nu mai ai cui
iertare să-ţi ceri
că trăieşti în dorinţă.