Monday, May 29, 2017

Pe sub întâmplări oarecare nu se petrece nimic

























Pe sub întâmplări oarecare nu se petrece nimic


Pe sub întâmplări oarecare nu se petrece nimic,
încremenesc doar, în coşul pieptului,
nebuna goană pe trepte, bătaia din aripi,
când pasărea tânjea la văzduhul albastru,
dar şi să întoarne spre ea privirea străină,
ochii negri ce-i măsurau tot pământul.

Şi cât de greu cântăresc bolovanii în piept,
tuberculoşii o ştiu scuipând plămânii lor roşi,
răul ce le curge prin sânge şi-l respiră din aer,
numai că din milă le este iertată mânia,
neputinţa de a trece uşor mai departe
prin felurite nimicuri, bune să-nchidă un timp.

Altfel, sănătoşii au să-şi preumble-n tăcere povara,
pe stâncile ce  fuseseră zei să şadă pe gânduri,
până când află pentru ce le este pasul greoi,
râvnind spre înalt, deşi urât-au scările urcate de mulţi,
până când se găsesc lângă statuile vechi, fără pupile,
privind aşa în piaţă pe toţi, de veghe să fie uitate.