Thursday, June 1, 2017

Căutătorii adevărului




Căutătorii adevărului


Căutătorii adevărului, obosind,
scormonesc după el şi-n aşternuturi,
îşi îndeasă degetele
pe sub hainele preţioase ale femeii.
Dar apucă tot ce n-au găsit în iubire
şi-i bucură c-au frânt împletitura fină,
din dantelă, a sutienului,
că au răpus semeaţa puritate,
rătăcită în himen:
Iată, adevărul nu este nici aici,
nu-i sădit în trup printre oameni.

Căci încă demult, puberi fiind,
când stăteau prin oraş adunaţi pe la colţuri,
laolaltă presimţeau pieirea adultă
şi o fumau din ţigară.
Răcneau cu vocea pe sfert îngroşată
- maturitatea gemea în ei ca o boală -,
înjurături ce răsturnau amarnic femei,
închipuind neruşinat venerabile doamne,
dezbrăcau bărbaţi şi caraghios cădeau peste ele.
De-ar fi ştiut, ar fi spus că afară,
ba încă şi-n vise,
adevărul nu stă înălţat peste oameni.

Cum să fugă acum căutând,
fără s-atingă căile clar desenate,
străzile unde trecătorii sunt binecuvântaţi
să se vadă unul pe altul,
să-şi închipuie că risipesc ce nu sunt
prin vorbe coborând în mocirlă şi zeii?
Sau cum să se ridice din paturile
de unde primesc în carne o vreme
leacul însingurării rămase în casă?
Şi adevărul nu va mai fi nicăieri,
nicicum printre oameni.