Sunday, June 18, 2017

La capăt

























La capăt


La capăt ajungi şi din camera ta,
fără să fi străbătut încalte un drum,
când stai în umbra perdelei de ploi,
a norilor, care probabil că trec,
dar acuma se scurg,
răstoarnă cerul pe care nepăsător
îl socoteai la-ndemână.

Descoperi lumina aprinsă îngust,
pentru tine,
dar nu poţi face un pas mai departe;
fără urmare, cuvintele nu ştiu să treacă,
să mărşăluiască în dicţionarele mari,
de unde să răzbată o vreme cu sens.

Poveştile dar se opresc la ziua din urmă,
apucă tot ce le stă împrejur,
înfricoşătoare privelişti, războaie,
trândava plăcere a păcătosului
întins încă în pat,
când goarna judecăţii răpăie-n ploaie,
dar îngerul se ascunde deasupră-i.

Şi-s toate fără folos
pentru cel care, sfârşindu-se,
ştie mai mult.