Saturday, June 3, 2017

Nocturna destinului






























 Nocturna destinului


Luna pe jumătate
este cu totul deasupra,
la fel şi steaua de-alături,
deşi e trecută de nori,
ascunzând-o întunecaţi
împotriva luminii albastre.

Trag amândouă în sus
frânturile vieţii schiloade,
către ceva învăţat ca o vorbă,
alteori ca un chip, univers,
despre care nu ştim ce-nseamnă,
ci numai că este aşa.

Muţenia, dar, nu-şi mai caută leac,
căci nu află cuvântul
care merită spus,
nici surzenia,
auzit-a destule deja.

Iar ologii nu vor să meargă,
doar privesc pisica sărind
de pe-o casă pe alta,
arcuindu-se-n ea
ştiinţa tăcută a beznei.

Şi pare că necuprinsă în carte,
strecurată în trupul jivinei,
mai departe-n destin,
stă mai presus
decât umbletul oamenilor,
răpus în odăi de odihnă.