Saturday, June 10, 2017

Pasiunea convieţuirii





















Pasiunea convieţuirii


Pasiunea convieţuirii zboară,
purtată de rafale de vânt,
printre rufele atârnate la geamuri,
dezgoleşte de secrete
sutienul vecinei de la catul al doilea,
mai plimbă odată în văzul mulţimii
izmenele bătrânului mereu îngrijat
şi-o spune, o spune,
de frigul de-afară.

Iscoadele mişcă întunericul,
îi pândesc spărturi de lumină
prin gaura cheii,
tot aşa, ghicind viitorul în beznă,
puberul iubeşte toate femeile lumii,
invariant dezbrăcate.

Iar ziua se-ncing duşmănii,
prin taberi se-aprind multe focuri,
în bucătării fierb prieteniile molcom,
măcar că strălucirea nu se vede la soare,
iar astrul ascunde secretul banal
că toţi de sub el sunt egali.

Vai, mincinoasă a fost promisiunea
că pasiunea pentru vieţi laolaltă
se naşte-n perechi.
Bărbatul înşelat de magi din apus
că anii se rotesc împreună
are să-şi întrebe iubita
dacă miorlăitul de-afară
n-a fost geamătul de plăcere
al perechii vecine,
de nu s-au cununat cumva în bordel,
aranjaţi cu toţii de-un codoş
ce-a-nvăţat pe de rost
preţul singurătăţii ratate.