Monday, June 19, 2017

Regretul

























Regretul


Regretul pentru ce-a fost
este parfumul rozei
strecurat neodihnei.
Şi robotind, nu se-ntristează,
nu-i absorbită în veselia brodelii,
care a fost cândva urmărită în cercuri,
cât dansul pe vârfuri,
şi-a dispărut în legământ
odată cu primul sărut.

Atât de puţin încape mireasma-i
printre fapte ce-şi îngrămădesc împlinirea,
încât cu greu poţi ajunge,
străbătând petalele ordonate rotund,
la poveştile în care te-ai lăsa
iarăşi scris.

Acolo pare s-ajungă
bătrânul care-şi domoleşte în barbă
aplecarea capului
până s-adulmece floarea
desprinsă în timpuri ce plutesc fără grijă
din preajma fântânii tinereţii din nou.

Greu dară s-o ţină la el,
căci scapă dintre degetele
care firav închipuie binecuvântarea
gata să zboare de îndată la ceilalţi,
la morţii povestiţi printre tufe de roze,
la viii colindând prin grădini,
de unde gustă întristarea căderii.