Wednesday, June 14, 2017

Şi-ar fi putut fi şi altfel


























Şi-ar fi putut fi şi altfel


Şi-ar fi putut fi şi altfel.
Până când pasărea nu este spintecată,
să-i fie citit în măruntaie destinul,
unul ce vorbeşte mereu despre alţii,
zboară cu aripile întinse la soare,
rotindu-se peste aşezări,
unde oamenii ieşiţi în pragul casei
nădăjduiesc să lupte singură
cu şarpele care i se zvârcole-n plisc.

Şi măcar că penele toate
poartă strălucirea aceeaşi,
nu este totuna ca ea să-i cadă-n spinare,
purtată fiind ca o cruce,
ori pe vârfurile aripilor,
aproape de ceilalţi,
de aerul fără formă
ce-i primeşte mişcarea,
ajutând-o să ducă focul uşor
până la inimă,
fără s-o mistuie.

Şi aşa, mai caldă-i nădejdea
să fie prinsă în laţ,
veninul ce-mprăştie febra.
Închipuirea joacă atunci
în ochiul negru al păsării,
dansează, zărind adevăr,
punctele roşii, albastre,
sclipiri din giuvaerul prinţesei,
care o ţine în colivia de aur un timp,
vremea întreagă când uită de zbor,
când încă prea sus,
nu aude că frământă în sine destinul.