Monday, June 5, 2017

Vis de tinereţe





















Vis de tinereţe


Vis de tinereţe,
zeul căzut în marmură albă
cade moale pe braţele adoratorilor statuii
şi-i totuşi mai alunecos
cât să le scape din mâini,
să lase să cadă la picioarele-i ferme,
prinoasele din cărnuri grele-n miros,
flori încununând veştejirea.

Dar peste el se rotesc aştrii mai mari,
prin crăpăturile fine,
subtilele, înrămuritele gânduri,
ştim că a coborât încă mai mult,
că stă în haina de piatră, liptită de el,
şi transpiră laolaltă cu alţi muncitori,
ce-şi ameţesc truda din oase-n alcool.

Va călători seara cu ei în autobuzul spre casă,
de bună seamă mai strâmtă ca templul,
cât să-l cuprindă în carnea-ncreţită
adoratoarea rămasă,
să-l treacă prin zgura plină de prunci,
ce încă-i mai trezesc dezmierdarea lucioasă,
alunecarea pentru care a coborât pe pământ.