Saturday, July 8, 2017

Cerul de vară






















Cerul de va


Cerul de vară, încă albastru şi noaptea,
alege copiii mulţi ca stelele sale,
să fie profeţi pentru soare,
cei care, nebuni şi necopţi pentru mulţi,
să strige pe uliţi:
„Nu apare, nu apare,
este deja prin grădini,
cântă prin toţi greierii săi nevăzuţi,
în neliniştea mea
veghind în speranţă.”

Dacă nu sunt primiţi în patria lor,
se întind şi ei să adoarmă,
doar visele, încă singure,
le-amintesc că aveau ceva de făcut,
de aflat,
nu ştiu ce,
căci soarele le-a spus tuturor tot,
înşirându-le veri şi ierni în neştire,
destrămări şi-adunări de mărgele
mărunte-n sclipire.