Thursday, July 6, 2017

Coiful de fier

























Coiful de fier


Precum soldaţii, chiar şi filosofii greci
aveau pe cap coifuri de fier,
le-au lăsat moştenire
urmaşilor barbari
frământaţi sălbatic de gânduri
prin pădurile umbroase
din ţările aflate mereu
între alfa şi omega.

Apăsarea lui îi face molatici,
o simt în dureri de cap palpitânde,
din care culeg pe jumătate
râvna de-a ţinti undeva, nicăieri,
încordaţi peste măsura
muşchilor slabi.

Iar coiful ce-i apără să nu fie ţintiţi
îi lasă deopotrivă să fie prădaţi
de liniştea în care-şi aud
monologuri greoaie-n cuvinte,
fals îngroşate în zornăit de metal.

De l-ar da jos,
de-ar păşi iar dezbrăcaţi,
îşi vor mai afla râsul barbar?
Căci obişnuiţi să poarte pe cap adevăr,
n-ar vrea să le fie nici râsul minciună,
nici trupul să făţărească vigoarea,
dar, ah, câtă ruină de piatră
a căpătat din povestea străină.