Wednesday, July 5, 2017

Copiii născuţi din confuzie

























Copiii născuţi din confuzie


Copiii născuţi din confuzie,
urmaşii lui Oedip,
tată solemn şi frate sărman,
pornesc împăcaţi în ţinutul orbirii,
căci soarele dogorind adevăr
nu trece de umbra schiloadă
a părintelui lor.

Adăpostită de ea,
se naşte dragostea pentru călău,
singurul aproape,
când ceilalţi nu ştiu
să-ţi dorească nici moartea
decât de la distanţa
desfătării de-o clipă
a ochilor plimbaţi aiurea prin jur.

Nu-i vei crede
când vor scorni că tu nu ai tată,
că-i confuzia mai mare, o glumă,
căci te-a lepădat
într-o ţară străină
una din miile de ibovnice
presărate de Don Juan prin lume.

Nu-i vei crede,
doar ai desenate în palmă,
apoi şi pe chip,
pentru tine,
liniile adânci ale hărţii
urmate de aventurier pe corăbii,
fără să găsească pe mări,
prin iatacuri,
nici măcar o singură mamă.