Friday, July 14, 2017

Destinul





















Destinul


Destinul nu apare
pe stâncile unde sunt lăsaţi copiii
despre care se ştie
că-şi vor ucide părinţii.

Nu stă pe umerii siluetei
ce urcă pe drumuri încă mai sus,
până-n amurg.

Ci răsare pe cuţitul fiului
care-şi omoară tatăl,
murdărindu-se până în inimă
de sângele lui.

Cum zăboveşte
şi în căminul pribeagului,
rostuindu-l
ca fără să-nspăimânte pe nimeni,
să se-nstrăineze de toţi.

De-acolo va ieşi balaur
cu două capete, unul tăcut,
un celălalt
care nu a putut fi vreodată,
deşi îi stătea la-ndemână.

De-ar vorbi, i-ar spune senin,
fără grijă,
doar: „eu nu sunt tu.”

Atât de puţin,
căci destinul este
legarea lor laolaltă.