Monday, July 17, 2017

Făptuire





















Făptuire


Când odihna răsare zilelor facerii,
unii se lasă luminii
pe care-o văd revenind
în matca beznei dintâi,
în liniştea pântecelui
suit şi coborât
de câine în somn,
vegheat de flacăra blândă
a lumânării de ceară.

Neîncrezători că nu este iar nemişcarea
ce-a fost la-nceput,
alţii fug de odihnă
cu nebunia ogarului
alergând peste câmpuri,
care uită că prinderea păsării,
o vreme în zbor,
nu-i decât saltul
de unde cade
la picioarele stăpânului său.

Umil lasă prada-nălţată
lângă ghetele negre,
lustruite oglindă,
abia atinse de noroiul
din lunca plină de ape,
semeaţa puritate
a celui ce vine la urmă.

Ridicarea din slujire
ar însemna traiul lupului singur,
colţi având ca şi el,
dar înfipţi în adevărul
că-i sunt de folos să trăiască;
osebită-i este şi alungarea
din preajma făpturilor vii,
ocolul neputincios
în jurul lunii cu văi neumblate.

Prea adânci, le-au scăpat
şi mâinilor dăruitoare de viaţă,
odihnindu-se de lucrarea lor
spre a fi cuprinse de tigvă
în scobiturile ochilor,
aproape singurele
care mai vorbesc despre groază
în ţinutul tăcerii,
nemângâiate
de făptuirea sfârşită.