Monday, July 3, 2017

Graiul nădejdii

























Graiul nădejdii


Se rostolgolea, încurca în nimicuri,
nădejdea aruncată de necunoscut
peste grămada de chipuri
din cealaltă zi.

Straniu, fără să-nţeleagă nimic,
se desprindea unul,
îngrijit în oglindă,
tămăduit cu parfum
de alunecarea sa în pomade,
de spulberarea în norii pudrei,
schimbarea naivă a şarpelui
care vrea nemurirea
în carne şi oase.

Însă degetele lungi,
întinse mai mult decât fructul rotund,
agaţă ziua de mâine,
iar lumina din zori
descoperă vraiştea
ascunsă noaptea de bezna
ce-adăpostea rugăciunea de seară.

Cât de greu sunt acum de urnit
lucrurile ce-ncepuseră să vorbească
graiul nădejdii.
Se adună toate în mormane de piatră
şi pe creste li se plimbă
credinţa pierdută,
şuieratul vântului neîmpărţit în cuvinte.