Friday, July 14, 2017

Insectar























Insectar


De-nţeles până la urmă
să fii dat gângăniilor hrană,
doar le-ai ţinut toată viaţa
s-aştepte,
le-ai vânat mereu,
destrămând pânza de păinajeni
brodată prin colţuri,
chiar dacă tu şi casa
eraţi în ruină,
de-ncepeau să se vadă prin tine
câmpuri de oase.

Doar şi pustnicii mai bine zidiţi,
se lasă umblaţi de gândaci
acasă  în peşteri,
la fel şi Sfântul Anton,
cu toate puterile lui de-a stârpi
înfăţişări mai rele de diavol.

Mai greu să te vezi schimbat
în ceilalţi,
în femeia iubită,
acum la mijloc de viaţă,
ce-şi poartă deja către capăt
un trup nesimţitor de zeiţă
din piatră nestrălucită,
ţinând cu rigoare
toate formele risipite de fata
ce-şi dă uşor fecioria
bărbatului apăsând-o
cu pieptul lui negru.

Căci ai vrea să-i devii
podoaba de aur
prin care rămâne frumoasă,
să ai şansa insectei
la fel de mărunte ca toate,
dar cântată pentru culoare
în cărţi ce-i mint pe copii,
mai curând
decât să-i păşeşti alături,
la fel de solemn,
fredonând recviemuri,
cu trupul molcom mâncat
de pacea eternă.