Tuesday, August 8, 2017

Cei răi

























Cei răi


De pe tronul judecăţii
nu se aude nimic răspicat,
mai zgomotoasă-i răsuflarea,
năduful de fiară,
al celor răi,
aflaţi acuma în preajmă,
deşi-i ţinusei mereu mai departe,
fericit să-i vezi,
cu groază uşoară,
fie şi-n făpturile negre, crude,
zugrăvite la intrarea-n biserici.

Pedeapsa este să fii unul de-ai lor,
cei care, între o masă şi alta,
niciunul gol şi flămând,
bolnav ori în temniţă,
aşternut-au pe oase
- chipuri funebre oftând spiritual -,
îndeajuns de multă grăsime,
încât împlinirea şi lipsa
să se prelingă egale, neputincioase,
pe burţile lor,
destrămate-ntre nasturi
precum cămaşa care abia îi încape.

Ucigaşii deloc bântuiţi de fantome
se vor căi că victima lor
a fost deopotrivă din carne,
adulterinul că şi-a lăsat atâtea iubite
să plângă zguduindu-şi pieptul şi sânii,
fără să-nalţe vreun cântec mai sus,
toţi câţi au vrut ca răul albastru
să le fie destin
afla-vor că le-a fost insomnia
căzută tot timpul
în somnul onctuos al plăcerii de-a fi
acum şi în veci.