Saturday, August 5, 2017

Fugă




















Fugă


Poate fata fără nume sărutată de băiat noaptea,
în mijlocul drumului,
când îi fura atingerea sânilor abia răsăriţi
prin bluza din falsă mătase,
ori poate notele înalte ale viorii lui Bach
i-au spus că nu poţi fugi aşa,
scăpând de-ncântarea prinsă-n durere,
să te strecori pe sub întunecarea albastră
a cerului risipind nepăsător strălucirea.

Şi poate-a trecut şi prin Valea Oaselor,
unde niciunul nu sperie,
doar îndărătnice stăruie-n loc,
iar femeia înviată o vreme în gând
chiar şi dansul morţii îl joacă
în aceeaşi despărţire mută de viaţă.

Corul copiilor morţi îi cânta pe deasupra
că nu-i de trăit o viaţă doar mai bine crescută
decât cea începută de ei,
un joc al sângelui rău,
otrăvind liniştea teologilor
ce-ar fi pus şi dumnezeul să şadă la vorbă;
îl povăţuiau să n-asculte de profetul târziu
care-şi vesteşte moartea
târându-se în pijamale dungate
pe un hol de spital.

Şi iată, îi ascultă şi încă aleargă,
măcar cu ochii strălucind mai departe,
dacă picioarele-ncalţă papucii de casă,
bine vătuiţi, cât să păşească uşor
peste-abia clintitele ape de jos,
unde pluteşte rece durerea.