Wednesday, August 2, 2017

Mulţimea

























Mulţimea


Peste capetele mulţimii, răul şi binele stau crude,
nemestecate-n cuvinte, gata să te judece,
trăgând de tine într-o parte sau alta.

Nici unul, nici altul, nu erau despre ceilalţi,
căci ei doar înşirau fapte nejudecate,
de care îţi plăcea să te prinzi
pentru a nu te irosi în neclaritatea oglinzii,
unde anevoie zăreai
linia subţire a chipului tânăr,
apărându-te de tot ce cădea greu peste tine,
rotunjimea unui cap arcuit precum ochii,
cei ce adăposteau fără vătămare
mulţimea de lucruri văzute.

Dator le eşti, dar, multora
pentru numele tău scris cu litere groase,
şi al răului eşti
când îl întinzi năprasnic pe ziduri,
pe trupuri mai slabe, crescute până la cer,
ori când îl strigi în urlet de trâmbiţe, neauzite,
dar răsunând laolaltă cu vuietul gloatei.

Şi cum să fii al binelui,
când nu te-ai dat lor, celor care te-au hrănit,
şi-n mătăsuri albe, înfăşat ca un prunc,
îţi ascuţeai colţii de lup
pentru a muşca pe ascuns sânul mamei,
atât de ascuns,
încât îi luai şi durerea la tine în hrubă?