Friday, August 11, 2017

Scrierea sfântă

























Scrierea sfântă


Înşelătoare foile fine ale scrierii sfinte,
înţeleptul se-apropiase de ele
socotind în ele afla-va evantaiul
care să-i răsfire până la cer
îndărătnice gânduri,
butucănoase la urmă,
cum apăreau pe degetele îmbătrânite,
ce-nchipuiau stăpânirea cărţilor grele.

De necrezut, adevărul sfânt
apăsa încă mai tare,
dar o făcea în zbenguieli neserioase,
usca în zbor călimara,
ori o vărsa peste hârtiile scrise cu grijă,
dezbrăca robe sobre de cărturar,
coclea ochelarii de-aramă,
cu care-nţeleptul se mândrea
că deosebeşte lucrul de-aproape
şi nu-i scapă cel de departe.

Fără cuviinţă ar fi să urle,
cocoţat pe scaun, pe masă:
„Nu vreau acolo!”
Mai bine va păstra printre alte secrete,
oricum, căutate de nimeni,
înteţirea divină-n durere
a măruntaielor slabe,
căreia îi stă împotrivă o vreme
cu mulţimea de leacuri ştiute.