Saturday, August 5, 2017

Şobolanii





















Şobolanii


Prin corăbii bătrâne,
conduse de vajnici căpitani,
gata să lupte cu valuri,
s-ajungă-n ţări depărtate
şi-n cărţi de-aventuri
pentru băieţi plictisiţi
printre case şi blocuri,
scormonesc şobolani.

Prinşi, îi vor privi miraţi,
cu ochi negri, mărunţi,
pe mateloţii cu o foame mai mare,
de-i face să urce la ape din cer,
unde-s cămări străvezii,
aburi din nori şi case de ploi,
nimic care să le umple stomacul,
deşi au pornit cu saci de merinde
şi-n ei zace tot ce au greu.

Şi totuşi, oameni şi şobolani
se-nţeleg din priviri,
îşi cunosc frica de moarte,
să-şi vorbească sporind aventura
n-ar avea vreun folos,
ar fi o mască precum atâtea,
de monştri mai mari sau mai mici,
purtate la sfârşit de discuţie,
când om de om se desparte
- fiecare cu drumul lui, nu? -,
ştiind că pier singuri,
fără poveste.