Monday, August 7, 2017

Unul

























Unul

Atât de plăcut îi era băiatului
să fie una în gând,
îi veneau ca turnate
chipuri de bărbaţi serioşi,
încălecând eroic destine,
pe care-n viitor să-i locuiască cu totul,
ba chiar şi rochiile mamei îi stăteau potrivite,
câtă vreme era mai una ca alţii.

Aşa erau şi femeile
aflate spre a-i sta împreună,
cânt tânăr, cobora la ele o vreme,
fără să primească preţul
de-a fi nimic în iubire,
încât le lăsa cu vieţile lor,
întorcându-şi chipul de piatră
de la cuvinte şi lacrimi
- despărţirile, o grămadă la fel -,
dar anevoie cioplindu-se,
de vreme ce aprig în viaţă,
îi pierise moliciunea din vis.

Dar pe albeaţa de cretă a chipului său,
căci marmura a fost irosită demult
pentru statui de eroi fără viaţă,
apare groaza de-a fi desenat dintr-o linie,
cu umbre mai slabe
decât conturul tot negru,
lucrat din litere deşirate din nume,
greu desluşit printre altele multe,
puţin şi pentru cei care fără iubire
îşi plimbă vesel ochii
de pe-o caricatură pe alta
şi râd când bufonul drapat în culori
ştie să fie toţi laolaltă.