Friday, August 4, 2017

Urmarea profetului





































 Urmarea profetului


Aş urma în pustie profetul
care pe drum s-ar lepăda,
fără să piardă din sânge un strop,
părţile grele ale trupului său,
vesel primind sfârtecarea.

Care ar lăsa rărunchii acolo,
în piaţa unde se strigă,
şi limba şi-ar agăţa-o
de felinarele ce n-aduc lumină
oamenilor prinşi de-ntuneric
vorbind despre toate.

Femeilor amintite-n alcov,
le-ar lăsa mădularul
care pulsează de viaţă,
ba încă şi braţele sale,
bune să-i cuprindă pe toţi,
fii şi fiice,
mângâindu-i că tot mai trăiesc.

Dacă şi-ar lepăda şi picioarele,
ar fi nu mai puţin înainte,
rostogolindu-şi capul pe cale,
fără pieptul care ţine lumea trecută,
fără ochii ce privesc înainte,
dar adesea-napoi.

Şi după ce a dat tot tuturor,
i-aş găsi craniul neted,
alb, os lucitor,
prin care pătrunde lumina,
făcându-l liber să nu mai fie,
să nu mai treacă prin larma din piaţă,
unde cântă ascunsă
cântec de om sănătos
femeia bolnavă de ciumă
şi află aşa alinare.